De la lumea unui bărbat... la o afacere de familie!

Nu toți proprietarii de companii visează să își lase afacerea copiilor sau celui care plătește mai mult. Uneori, calea unui antreprenor se intersectează cu cea a unui angajat conștiincios, care lucrează din greu și care devine succesorul „natural”.

Ne îndreptăm către Martigues în sudul Franței, la 40 km vest de Marsilia, pentru a ne întâlni cu Gérard Loubet (fost șef la Transbennes), Freddy și Rosy (managerii actuali) și Rémy Vandenbussche (fiul lor, care este șofer la Transbennes). O discuție plină de viață la umbra palmierilor, într-o dimineață frumoasă de vară.

De la stânga la dreapta: Juan RODRIGUEZ, Françoise DOBIGIES, Kevin RODRIGUEZ, Roberto TRECASSE, Alain PEREZ, Pascal COLOMBANI, Rosy VANDENBUSSCHE, Freddy VANDENBUSSCHE şi Rémy VANDENBUSSCHE.

Vă puteți prezenta pe rând?

Gérald: Mă numesc Gérard Loubet. Am 72 de ani și jumătate și sunt un pensionar fericit. Mi-am început cariera în transporturi la vârsta de 18 ani, fără să am vreun ban. Știam ce voiam: un camion Scania nou și am cumpărat unul în leasing. Atunci, puteai să începi de la zero; nu poți face asta astăzi.

În 1986, am înființat compania de transport Transbennes.

Freddy​​​​​​: Mă numesc Freddy Vandenbussche. Sunt cu 10 ani mai tânăr ca Gérard; cu alte cuvinte, am 62 de ani și jumătate (râde el). Am lucrat 6 ani pentru armata belgiană înainte de a deveni șofer de cursă lungă.

M-am angajat la Transbennes în 1996 ca șofer.

Rosy: Numele meu de naștere este Carmen, dar toată lumea mă știe drept Rosy și îmi spune așa. Sunt soția lui Freddy și co-manager, împreună cu el, al companiei Transbennes din 2013.

Rémy: Sunt fiul lui Freddy și al lui Carmen. Am împlinit 30 de ani anul acesta. Mi-am luat licența de șofer de camion în 2013 și am început imediat să lucrez la Transbennes ca șofer: poate nu vă vine să credeți că este posibil pentru cineva căruia îi vine rău în camion... cu excepția cazului în care eu conduc!

Gérard, ne poți face un scurt rezumat al istoriei Transbennes până la plecarea ta în 2013?

Gérard: Am înființat Transbennes în 1986 în Martigues. Lucram cu cei doi frați ai mei, Jacques și Alain, care erau acționari și șoferi în companie. Zece ani mai târziu, am cumpărat Transki, o mică companie cu trei camioane specializată în transportul de cursă scurtă al mărfurilor. Am fuzionat cele două companii pentru a forma o flotă de șapte camioane.

În același an, în 1996, l-am angajat pe Freddy ca șofer.

Am văzut în scurt timp că era muncitor și conștiincios. Sosise momentul să îl ajut să realizeze ceva și am început să îi deleg unele responsabilități. Știam că, mai devreme sau mai târziu, nu voi mai lucra și aveam doar o fiică, pe care nu o interesa să preia compania.

Am avut oferte de la clienți care au dorit să cumpere Transbennes. Când pornești o companie de la zero, să o dai mai departe nu se rezumă doar la bani. Sunt implicate și sentimente... iar eu sunt sentimental când vine vorba de aceste lucruri!

Șoferii știau toți că Freddy îmi va lua locul. Prin urmare, a fost pur și simplu natural să le predau Transbennes lui Freddy și Rosy în 2013.

Freddy și Rosy, cum a funcționat predarea?

Freddy: Nu voi pretinde altceva: când am preluat oficial ștafeta de la Gérard, a fost un iad. Ceilalți șoferi erau geloși, chiar dacă știau de ani de zile că urma să preiau compania.

Rosy: Credeau că Gérard ne-a dat pur și simplu compania nouă...

Freddy: Rosy se trezea în toiul nopții. Băieții ne făceau viața un calvar. Unul după altul, au plecat din companie. Apoi a venit Rémy. Și, treptat, am reconstruit o echipă bună cu șoferi excelenți.

Cum împărțiți munca în prezent?

Freddy: Este important de menționat că Rosy a fost cea care a obținut certificatul de competență profesională. Preluarea Transbennes a fost într-adevăr o afacere de familie pentru noi.

Astăzi, pot avea control asupra echipamentelor și oamenilor. Partea administrativă – inclusiv toate aspectele legale – este domeniul exclusiv al lui Rosy. De trei ani, Rémy mă ajută ocupându-se de relațiile cu șoferii și clienții.

Se poate spune că avem o echipă de management formată din trei persoane.

Rémy, este o mișcare evidentă pentru tine să preiei compania?

Rémy: Îmi place ce fac. Sunt mai exigent cu mine însumi decât cu ceilalți șoferi. Nu vreau ca lumea să mă vadă ca pe fiul șefului care crede că poate scăpa basma curată orice ar face. Urc treptat pe scara ierarhiei. Acum sunt cel mai vechi șofer din companie. Dar nu pun niciun fel de presiune pe mine; vom vedea ce se întâmplă...

Freddy, este important pentru tine ca firma să rămână în familie?

Freddy: Dacă lucrurile vor sta așa, cu atât mai bine. În caz contrar, nu va conta. La Transbennes, nu există un șef - bărbat sau femeie - sau fiul șefului; există doar o echipă de bărbați și femei (Rosy și o femeie șofer) care lucrează într-o atmosferă bună. Motto-ul nostru este: „Eu îți voi scărpina spate și tu mi-l vei scărpina pe al meu”, la orice nivel.